Daily Archives: noiembrie 15, 2026

63 – Dantura și Deciziile

Bun titlu mi-am ales, așa de bun că nu știu dacă să încep cu dinții sau cu deciziile?! Adică ar trebui să scriu despre a lua decizii și nu știu cu care să încep? Da, ziceau niște vorbe deștepte că ,,să nu te iei prea în serios…”, deci am început bine. Treaba este că ceva mi-a adus aminte să scriu și acum ar trebui să le adun… sau să mă adun (ha!). Da, ceva mi-a amintit de articolele despre dantură și mai mi-a spus că am sărit câte ceva.

Ce știam eu referitor la afecțiunile dinților era legat de bârfă și indecizii.

Nu am idee care este explicația bârfei dar din cele observate de mine aceasta este legată și de observarea, luarea în calcul, analizarea, plânsul la cât mai multă lume, povestirea, repetarea povestirii, înștiințarea și amintirea poveștilor și întâmplărilor, toate astea pentru orice întâmplare mare sau mica, important sau neimportantă, etc. În unele cazuri cred că este vorba de captarea atenției, dorința de a fi văzut, de a fi important, de a fi perceput ca om care este foarte atent și informat dar… la lucruri care sunt atât de mici de cele mai multe ori încât stai să te întrebi pe ce își pierd viața unii. Am făcut mențiunile astea pentru că acestea nu par în ochii celor care le fac, și poate că nu sunt, ceva ce ar face rău și totuși fără să gândească la oameni și fapte cu răutate își fac mai rău decât își imaginează.

De bârfele în care se povestește, se vorbește se analizează și mai mult se inventează despre cineva sau ceva, nu-mi stric eu articolul ca să le amintesc decât ca o cauză foarte adevărată care duce la afecțiuni grave ale danturii.

Tinând cont de activitățile mele cam de când mă știu acest articol nu a apărut în urma celor de mai sus.

Am ajuns la decizii. Aș spune că nici de ele nu poate fi vorba dar… mă prinde trecutul din urmă adică o discuție în care cineva mă certa că nu poate fi adevărată influența mediului în care trăiești asupra deciziilor tale. Și dacă eu susțin că fiecare om este buricul universului și că el trăiește ce a emis anterior, pare că are dreptate dar… nu are. Ești singur în univers dar vibrațiile tale pot fi și aceleași cu ale altora din trecutul tău, din zona geografică și chiar din viitorul tău. Ești în locul și momentul în care atragi emisiile tale anterioare care au adunat și pe cele asemănătoare. Cum sentimentele, fricile, emoțiile au în traducere cuvinte in număr infinit și în vibrații sunt atât de multe forme.

Pare că nici de aici nu a început articolul meu decât dacă… dacă sunt pe aceași lungime de undă cu cineva care trăiește, emite acum ce am trăit și emis eu anterior, în viețile mele, de către strămoși, de către cei din zonele geografice, etc. Cum s-ar spune: ,,nu recunosc nimic”, nu știu de vreo decizie de luat în vremurile apropiate.

,,Prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) spune câte ceva referitor la lucrările adăugate danturii care se vor a părea adevărate. Dacă sunt adăugate nu au cum să fie și adevărate și atunci alte cauze destul de dureroase sunt legate de trecerea prin evenimentele din viață cu curajul necesar și cu sinceritatea mai ales a sinelui. O cunoaștere a omului, a cine este și ce putere are dă mult curaj, putere pentru afirmare, putere de a fi integru și de a nu se mulțumi cu puțin. Asta ar face ca să nu fie nevoie de adăugiri la dantură. Ca expresia ,,a mușca din viață” să fie adevărată este necesar curajul și cunoașterea a ceea ce ești. Când ești, fără să știi, în mentalitatea omului umil cu sabia deasupra, mic și neputincios, cu frica lui Dumnezeu din cer care stă și te păzește, cum ai putea să treci prin experiențele care îți ies în cale fără teamă? Deși articolul ăsta ar fi fost început din urmă cu câțiva zeci de ani, începând cu ultima vreme, pare să-și piardă din subiectele de discuție, realizări pe care trebuia să le trec undeva spre a nu le uita.

Recomandarea este afirmarea a ceea ce este omul. Această afirmare pornită din cunoaștere aduce și satisfacție și fericire.

Alte afecțiuni apar din cauze care țin de indecizii dar fiind vorba de sinceritate și exprimare acestea se combină cu furiile, cu frica de exprimare a sinelui, astfel indeciziile par a fi captive. Furia dată de frica de exprimare a părerilor este plecată de la convingerea că omul este mic, în familie, în societate, în relații, în fața Lui Dumnezeu și în fața lui. Conflictul apare între minte, rațiune și inima cu trăirile ei. Deciziile, cum ai putea să le iei în condițiile astea și să nici nu regreți mai târziu, să te gândești și că sunt corecte și bune pentru tine? Dacă nițel din acest ceva m-a dus la acest articol acesta a fost furia înfrânată de a ,,nu scoate ochii”. Înfrânarea a venit doar de la gândul la ecou și la faptul că mi-am atras cumva cele anterioare furiei.

Recomandările mi se par mai complicate pentru că țin de conștientizarea incertitudinilor, pe care oricum le număr și-mi găuresc capul, și a faptului că luarea deciziei înseamnă eliberare și împlinire, lucru care pare de la sine înțeles.

Pe tărâmul ăsta intru ca pe cel al lui popa deși în cele mai multe dar mărunte situații te scoți cu gândul că orice ai alege Dumnezeul din tine întâi alege perfect și pe urmă tot El se descurcă și face tot ce-i mai bine și bun pentru tine.

,,Nu poţi schimba trecutul, dar poţi strica prezentul făcându-ţi griji în privinţa viitorului.” Spunea Paulo Coelho. Treaba cu trecutul este altă poveste și am mai vorbit de ea pe aici și de griji am mai vorbit dar vorbind de decizii și indecizii acestea se înmulțesc exponential dacă nu învățăm să le gestionăm. Am înțeles că amânarea nu-i mereu bună dar depinde cu ce intenții o faci. Poate îți permiți un timp de gândire și de găsire de soluții și atunci eu cred că este o idee bună. Acum că știm de afecțiunile dinților am putea să ne gândim și la universul fără limite care conține soluții în număr tot fără limite indiferent de momentul în care iau decizia.

În apărarea dinților, eu nu cred în zicerea conform căreia dacă îți pleacă trenul din gară ai pierdut șansa. În situații ușoare găsești repede ceva în jur. În situații mai grele ai putea îngheța situația la nivelul de vibrație al unei știri. Ok, asta se mai poate dezgheța, Doamne Doamne știe El când. Poți renunța la toate grijile, furiile, neplăcerile sau ce mai încerci la aflarea unei nefăcute, doar gândindu-te la ecou. Vreau eu să trăiesc toate astea, mâine, poimâine și în restul zilelor? Nu. Atunci gândește-te la orice este bun în jurul tău și ai vrea să fie și mâine și poimâine. Încerci sentimentul că ești nedreptățit? Nu te pun să te întrebi de câte ori te-ai simțit așa în viața ta, te pun să te întrebi de câte ori te-ai nedreptățit ca să fie altora bine?

Aici nu sunt pe tărâmul popii, întrebări nu-mi mai pun, caut în jur doar ce-i frumos și ce aduce bucurie. Cum aș fi fără să conștientizez ecoul? Cum aș fi dacă nu aș fi conștientă de faptul că stările nașpa în care aș persista, posibil să le trăiesc în urma evenimentelor legate de copii? Până aici. Conștient trăiesc convingeri, eliberez ce nu-i bun, aduc ce-i bun, totul ca moștenirea lăsată puilor mei să fie cât mai ușoară și frumoasă. Pot da impresia de nepăsare, mi s-a spus chiar de superficialitate, dar dacă ai prins câteva idei pentru suflet înseamnă că nu m-am găsit degeaba.

Până data viitoare: Lumină în suflet!

Posted in Blog | Leave a comment