Ce gol suna! Mi-a fost teama sa pun titlul pe care il simt? Poate!
Dar cum sa spui in cuvinte cit de plin iti simti sufletul? Se vor gasi circotasi care sa spuna: cum sti ca este plin? Da, poate pe buna dreptate ar intreba asa ceva si eu le-as spune ca imi pare rau pentru ei ca nu stiu ce inseamna o asemenea stare. Este minunat sa nu-ti gasesti cuvintele sa spui cit esti de fericit. Dar ce minunat este cind chiar nu-ti vine sa crezi ca traiesti asemenea clipe.
A fost 26 octombrie, a fost Sala Dalles, au fost multi de fata si au fost minunati. Am prezentat un articol, facut cu suflet ce-i drept. Nu este primul si nici primul pentru care primesc felicitari. Ce greu imi gasesc cuvintele!
,,Saracele cuvinte …”, articolul asta ar trebui sa poarte titlu: Pentru mine! Doar eu voi sti cit de fericita am fost si cit de greu imi era sa recunosc.
Nu am plecat de acasa cu inima indoita dar … nici intreaga nu era. Era ceva ce ma tragea inapoi. Le-am vorbit despre Lizica. Da, ea nu a fost incintata sa merg, si avea si motive. Motivele ei nu tineau insa de activitatea asta minunata in care am intrat. Ea gindea cu creerul, ratiunea sau cum i-o mai fi zicind, eu cu inima. Cred ca nici o secunda nu am ascultat-o. Am lasat-o acasa. Inima mea era in alta parte decit acasa cu ea. Indoielile veneau de la faptul ca articolul meu era putin oficial si eu nu prea ma pricep la ,,referate stiintifice”. Dat fiind ca imi cunosc locul, a iesit un articol frumusel pentru faptul ca: am pus si citeva chesti haioase, am zis eu si pentru faptul ca a fost ,,documentat” au spus altii.
Este adevarat ca nu sunt scriitor, este adevarat si ca imi este greu sa nu ma gindesc la ce ma trage inapoi pentru ca si mai adevarat este ca sunt perfect constienta de locul pe care il ocup. Dar, daca Dumnezeu mi-a dat posibilitatea sa traiesc asemenea zi, inseamna ca are El planurile Lui si … cine sunt eu sa ma indoiesc ca ar fi adevarat …?
Si peste toate astea, cineva a facut o vraja!
Saracele cuvinte … sau teama ca s-ar putea spulbera vraja …?
27.10.2010
