Că nu știam cum să încep, am auzit niște cuvinte: eu cu cine mă lupt? Nu aveam de gând să scriu despre nicio luptă dar cuvintele m-au dus cu gândul la ecou și la emisiile noastre. Omul emite conștient, gândit, calculat, cu voință, cu gânduri rele sau cu bunătate, etc., un procent de aproximativ douăzeci la sută din totalul emisiilor. Restul de până la sută sunt emisiile pe care nu le iau mereu în considerație, inconștient mai zic unii cu care nu sunt de acord și au mai zis și alții mai deștepți ca mine. Emisiile trăirilor, fiind în număr mult mai mare, când se întorc, când se ,,aude” ecoul aduc situații care te vor face să retrăiești mai mult și mai intens emisiile inițiale. Lucrurile astea le-am mai spus și iar voi lăsa tabelul cu bune și rele.
Treaba cu lupta este în multe cazuri fix invers decât vorbește toată lumea. În ultima vreme, tot aud că poți face multe lucruri pe care le dorești, le planifici, cu care să-ți poți rezolva situații, dacă îți potolești mintea. Aud și citit de metode de potolit mintea, de eliberat gândurile care nu-s benefice, nu dau pace și care în număr nepermis de mare pot face mult rău. Este o situație, o stare de fapt care este de luat în seamă, de învățat despre ea mai ales de cum să ieșim neșifonați din ea.
Dar… dar gândește-te că ești receptorul celor care inițial au fost emisiile tale care acum se întorc mult amplificate și care… sunt în număr mult mai mare decât cel mai mare număr al gândurilor care, am mai spus, poate fi în jurul a douăzeci la sută. Dacă recepțiile celor care nu sunt gânduri sunt atât de multe, și pot veni și din vieți anterioare, și din generații din spatele tău, și din energetica locurilor geografice pe unde ai trecut, și de la sufletul acum venit pe pământ în tine… cum s-ar putea ele ,,lupta” cu gândirea fără să o nimicească? Întrebarea potrivită ar fi, cum să câștige emisiile gândurilor? Învăț să-mi ,,potolesc” (așa am găsit scris) mintea, să o fac de partea mea sau chiar nu-mi face probleme de la început, ok, și cum gestionez procentul de optzeci la sută? Ce faci când toate gândurile se așează logic, toate scenariile posibile duc la finaluri fericite, toate calculele duc la rezultate reale, posibile și deloc de speriat dar, dar cum te simți, ce simți și ce trăiești nu au nimic în comun cu liniștea povestită despre gânduri? ,,Eu cu cine mă lupt?”
Ce nu am scris este și situația în care poți fi ținta unor lucrări ,,neortodoxe” dar care nu au nicio șansă de reușită dacă fiind în valea în care tu, generații în urmă, energetica locurilor geografice și sufletul tău, nu ați emis vibrații joase. Asemenea lucrări au vibrații joase și nu pot atinge decât pe cine emite vibrații joase pentru că altfel nu au cum să rezoneze unele cu altele. Din fericire sunt metode de a-ți ridica vibrația astfel ca aceste lucrări să nu-și atingă scopul.
Am mai scris pe undeva de faptul că prind și ,,posturi străine”. Atunci credeam sau eram sigură, nici nu mai contează, nu știu dacă s-a scris despre așa ceva dar, dat fiind că Totul este un câmp care se înfășoară și se desfășoară conform Legilor în tornade mici care sunt particulele atomului, ale universului, este posibilă și varianta asta: când ești pe aceași lungime de undă cu cineva îi preiei și trăirile. Nici aici nu ai de ce să te lupți cu mintea care probabil este la locul ei dar nici nu ai cum să ieși învingător în lupta cu cele care vin, sunt multe, sunt din ce în ce mai nașpa, decât dacă ai idee de ceva tehnici de gestionare a emoțiilor, fricilor, trăirilor, a tuturor celor care nu sunt gânduri. Întrebarea ,,Eu cu cine mă lupt?” pare că-și are locul și aici.
Dacă tot m-am hotărât să abordez subiectul, am trecut și pe la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) să văd ce găsesc. El scrie la Neliniște ca fiind legată de o situație în care nu am putere să schimb nimic, mă simt victimă a evenimentelor, trebuie să îndur pentru că nu am încredere în mine ca să schimb ceva. Pare că este legată de o îndoială, de o frică de o situație sau o persoană și de aici ,,mentalul” începe să fabuleze. Aici este descrisă situația în care ,,mentalul” află situația reală, creează stările de neliniște ca pe urmă să ducă la scenarii și tot așa. Aici poți lupta cu mentalul învățând să-l stăpânești. Nu-i nimic din situațiile de mai sus în care vin neliniștile din cele emise anterior sau din cele emise de alte ,,posturi” cu care se pare ești pe aceași lungime de undă.
Vorbind de mintea liniștită dar de ,,musafirii” nepoftiți, trebuie amintit echilibrul foarte fragil între coloana roșie și coloana verde, balanța înclinându-se foarte mult în favoarea coloanei roșii, corpul acidifiindu-se suficient cât să aducă neplăceri în organism. Cum primele atacate sunt metalele, în funcție de alte șabloane de trăiri anterioare, ne putem trezi cu afecțiuni ale oaselor (cred că așa se fac acele ciocuri, din oase care nu mai au textura corespunzătoare) cu dureri imediate, cu afecțiuni ale părului, articulațiilor, palpitații, tensiune, multe altele printre care și dinții, dantură în general.
Colțul pe care l-am pus primul în titlu, poate fi un ,,colț” pe care îl am pentru cineva sau pentru o situație. Poate că l-am avut într-o viață anterioară sau poate cineva îl are pentru altcineva și eu m-am nimerit pe lungimea de undă cu un cineva. Cu toată dreptatea de partea păgubitului, colțul acela înseamnă că nutresc resentimente, ranchiună, ură pentru cineva care mi-a făcut o nedreptate, el și-a atras tot răul. Oricum înseamnă neînțelegerea Dumnezeului din om și nici Puterea (ecoul) pe care o are. Așa fiindu-i frică și neavând încredere în el și-a atras nedreptatea făcută de cel pentru care are acum un ,,colț”.
Vorbind de dinți, aceștia simbolizează deciziile. Deciziile greu de luat înseamnă fix ce am scris cu două fraze în urmă. Neavând încredere, doar cu frică nu ai cum să apuci și să înaintezi în vreo direcție decât în timp și cu multe gânduri nu tocmai bune, timp în care dinții se rod pe dinăuntru ajutând astfel cariile să-și facă treaba. Situații care rod sunt dintre cele mai intense care includ tensiuni, emoții, conflicte. Un sentiment puternic legat de o culpabilitate legată de o situație anterioară în același timp imposibilitatea de a exprima starea de rău poate roade mai mult decât ne putem închipui.
Caria dentară poate însemna și colțul față de cineva sau ceva: ură, ranchiună care pot fi și față de autorități. Mai poate însemna și remușcări și chiar un colț față de mine pentru că fără curaj nu am luat atitudine într-o situație… cred că așa se explică multele necazuri cu danturile.
Cum toate trebuie să meargă într-o direcție, statul pe loc se pare că nu există, viața ori merge în sus ori în jos, palier nu există, toate cele care nu au legătură cu mintea liniștită pot constitui o frână destul de serioasă pentru înaintare. Oasele slăbite, pot suferi deformații la tălpi pentru ca înaintarea grea să dea de gândit și probabil ceva din intensitatea învățatului, a concentrării diminuate, a protejării prin emiterea mai multor gânduri înalte, probabil… necesită mai multă atenție.
N-am scris de mult despre ,,coincidențe” deși unele s-au dezactivat iar altele s-au activat. Vorbesc ceva cu cineva și la un interval de timp altcineva spune ceva care mie îmi dă de înțeles clar că s-au vorbit pe aceași temă: curiozități despre… Spun cuiva ceva și primesc un telefon complet ,,nevinovat” și ,,binevoitor” de la cu totul altcineva deși se simțea clar un fir între persoane. Ele nu au sesizat că eu le știu care sunt? Ar fi foarte interesantă o carte în care nici nu ar trebui să le dau nume ci doar să zic câte ceva despre ele, mediul de lucru, eventual rude, suficient ca să afle juma’ dintr-un oraș și jum’ din altul și tot așa. Este o idee de serial cu un detectiv și cred că subiectul ar fi foarte de interes.
Până data viitoare: Lumină în suflet!
