Inițial nu am vrut să scriu despre ea. Nu am vrut pentru că mi se pare o etichetă pusă pe nedrept persoanelor cu niște ani în spate și mai ales femeilor. De când am intrat în ,,era” asta a omului care își poate crea viața, dacă și conștientizează lucrul ăsta, nu mai ,,înghit” povești cu așa este, o fac cei mai mulți oameni, este normal, așa scrie, etc. Este vorba despre Osteoporoză. De curând am recitit și cred că o să mai scriu despre un capitol care doare tare și încă de pe băncile școlii și anume despre dantură. Cauzele afecțiunilor danturii sunt destul de asemănătoare cu cauzele afecțiunilor oaselor: nimic nu este stabil, nu ai susținere, pericole peste tot, indeciziile, neîncrederea în sine și în ceilalți, desconsiderarea sinelui, nu sunt bun de nimic, frici, etc. etc. Dacă omenirea a juns în punctul în care a pierdut din vedere sau nu crede că Dumnezeu este în om și nu-i cunoaște nici Puterea de a-și crea ceea ce emite, atunci trăirile amintite nu cred că mai țin doar de numărul anilor sau de categorii de oameni, aici femei, pot fi ale mult mai multora. Da, poate că femeile își fac griji mai multe, frici mai multe fabricate pentru că gândesc împrăștiat în sensul că la mai multe decât la o temă făcând scenarii mai multe și mai rele uneori, astea țin însă de cum suntem structurați femeile și bărbații. Nu-mi dau cu stângul în dreptul dar nu-mi plac etichetările și din lecturarea capitolului de la dinți mi-am dat seama încă o dată că nici limitările, autoritățile, legile sau încorsetările… sau poate am respectat prea multe, cine știe?
De la ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) aflu că pierderea densității osului și devenirea lui poroasă este direct legată de dorința de a mai ,,fi”. Se pierde motivația de a mai exista pentru că ,,nu mai sunt cine eram înainte”. Și în această carte se vorbește despre statistici, după cum văd. Dacă se știe că cele mai multe cazuri sunt la bătrâni și la femei după menopauză, această convingere se încetățenește atât de tare încât ea se materializează și devine osteoporoză la această categorie de oameni. Ajngem la ,,toți așa spun”, ,,înseamnă că așa este”, ,,așa spun specialiștii”. Descoperirile care spun, în fizică, că materia se formeză numai dacă există observator adică privirea sau imaginația omului, nu au ajuns prin prea multe manuale, nici în cartea asta. Se pare că Gregg Braden avea dreptate când spunea că după aceste descoperiri, fizica, chimia și-au ajustat formule și teorii mai puțin medicina și nu știu de ce mai îmi bat eu capul cu asta. Hai să văd cât pot să mai fiu de acord cu ce este scris.
Inutilitatea aici este legată de maternitate. Poate în secolele trecute erau astfel de credințe dar acum chiar nu mai poate fi vorba de așa ceva decât dacă după ce termini cu serviciul nu îți găsești ceva de făcut, și nu vorbesc de treburi casnice, care să-ți facă plăcere și să te facă să simți că ești viu. Doar așa nu vei mai îmbrățișa convingerile care să te ducă la osul poros. Îți mai rămâne de făcut doar să-ți speli oglinda mai rar sau să te împrietenești cu ea. Cam asta-i cea mai grea muncă dar s-au descoperit metodele de schimbarea convingerilor și le aplicăm până ne iese… dacă vrem. Culmea este că recomandările spun ceva asemănător, adică proiecte noi, încredere în sine și în viață și mai ales găsirea resurselor de motivație. Gata cu boala asta, i-am acordat și așa prea mult spațiu.
Când am scris de osul deformat din cauza presiunii pe care cred că trebuie să o suport, m-am gândit, nu lua de bună este doar părerea mea pentru că nu m-am documentat, că deformările pot fi și excrescențe și monturi care să fi luat naștere pentru că osul a devenit ,,moale” la un moment dat. Și gândirile astea de ,,geniu (ha!)” ale mele nu au venit de niciunde ci dintr-o pățită care a trecut dar în care sperietura, de cât de repede o iau în ,,freză” după o trăire ce nu are încrederea în Dumnezeu ca temă, a fost cam prea mare.
Căutând variațiuni pe aceași temă am găsit Spina calcaneană. Aceasta se formează dintr-o confuzie de direcție și o lipsă de stabilitate fie la locul de muncă, fie în relații sau în viața de cuplu.
Până la urmă MLM-urile (vânzările în rețea de distribuitori) astea apărute ca ciupercile după revoluție au făcut un mare bine chiar dacă nu ne-am dat seama, aveau ca prim pas de lucru stabilirea scopului. Recomandarea pentru afecțiunea asta, cred destul de dureroasă, este conectarea la aspirațiile interioare și fixarea de scopuri noi (caz fericit totuși în cazul în care au fost dar acum s-au învechit) și ascultarea vocii interioare la care eu îi zic vocea care îmi spune și ce vreau nu numai ce trebuie.
Șoldurile poartă corpul în echilibru. Corpul se sprijină pe șolduri. Ele ajută picioarele să se miște pentru a înainta corpul. Fiind un sprijin șoldurile reprezintă credințele referitoare la relațiile cu lumea, relațiile mele cu mine și cum sunt văzută de ceilalți. Ele amortizează mișcarea și apar dureri atunci când apare indecizia legată de înaintare sau de direcția de urmat. Cum nu se prea știe de Dumnezeul din om, apare întrebarea referitoare la a merita: la o răscruce apare întrebarea dacă merită trăită viața pentru tine sau sacrificată pentru alții așa cum a fost până acum? Dacă merg pe același drum care nu-mi place că nici nu mi-a plăcut pot să-mi fracturez șoldul pentru că împotriva voinței mele apare presiunea și ideea de a ceda.
Afecțiunile șoldului zice că indică rezistență și rigiditate, inflexibilitate față de o situație sau față de o persoană. În carte scrie că acestea se trăiesc datorită unei trădări sau datorită unui abandon. În urma acestora apare frica de viitor și nesiguranța în a lua decizii, de aici sentimentul de ,,nu valorez nimic” pentru că nu știu să mă opun a ce nu-mi place. Nu știu dacă merit să merg spre o situație dorită de mine.
Toate astea conturează ce știam eu despre afecțiunile de la șolduri din câteva cazuri de care am auzit. Încă o dată spun că multe vin din (sunt patru nivele ale convingerilor cu care se lucrează în diverse metode) vieți anterioare, generații în spate și poate de la sufletul venit în lumea asta. Cu ani în urmă auzeam foarte multe cazuri de nou născuți care mai devreme sau mai târziu li se punea aparat gipsat, așa se zicea când li se puneau piciorușele în ghips pentru că se nășteau cu dislocare de șold. Puiul ăla nu a avut când și cum să se simtă trădat sau inutil, nebun de nimic, indecis în ce direcții să apuce, sau presat să facă ce nu vrea, etc. Parte din ele le-au trăit mamele lor, parte bunicii, parte din ele generațiile din spatele bunicilor. Dureros este posibilitatea (în funcție de intensitatea și durerea trăirilor) ca și ei să trăiască aceleași trădări și sentimente dacă mamele nu știu cum să oprească acest tăvălug, unii îi spun karmă.
Bazinul unește și separă partea inferioară de partea superioară a scheletului uman. El simbilizează sentimentul de siguranță și puterea. Frica de a avansa în viață din cauza trecutului neuitat produce afecțiuni la bazin. Intens apare sentimenul de nu merit, m-am simțit trădat, m-am simțit păcălit și trebuie să mă feresc. Recomandarea pentru găsirea echilibrului este iubirea de sine. Să te iubești așa cum ești, să ai încredere în tine și în ce faci, să nu-ți mai subestimezi importanța nevoilor tale, și o reevaluare a aspectelor din viață pentru ca ele să aibă un fundament mai solid.
Până data viitoare: Lumină în suflet!
