Zilele trecute, eram pe pagina mea si ma gindeam ca nu am scris cam de mult. Poate daca scriam nu se mai aglomerau atitea evenimente pe ,,metru patrat” … dar daca asa trebuia …
De citeva zile ma pregatesc sa implinesc ,,juma’ ” de viata. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru intelepciunea pe care mi-a dat-o pina acum, sa pot privi aceasta virsta impacata cu mine si fericita. Sfirsitul de saptamina l-am inceput cu CaliVita, la sediu. A doua zi, chiar a fost pe sufletul meu, prima parte am stat cu sponsora mea la taclale, a doua parte am stat cu fantasticii mei copii, minunatii mei nepoti, iubitele mele mama si sora. In mod normal nu m-as fi destainuit public dar e o virsta, zic eu, destul de importanta si nu vreau sa o trec asa usor.
Stind de vorba cu sponsora mea, am realizat ca mi se face dor de ea. Nu imi dadusem seama pina atunci dar asa era. Nu stiu ea ce treaba mai avea, dar nu prea as fi plecat curind. Citi au oare norocul asta? Imi doresc sa fiu si eu pentru oamenii mei cum e sponsora mea pentru mine. Linga ea ti-e bine si, daca nu prea sti pe unde te gasesti, afli cu ea ca esti pe drumul cel bun. Imi trece prin minte o ,,vorba” de pe timpul lu’mpuscatu’: la sef intri cu parerea ta si iesi cu a lui. Mi se intimpla cu ea asa ceva dar imi place. Nu, ca eu, nu as sti ce-i drept dar dupa ce iti da dreptate, iti arata si ,,de ce este altfel”. Am si eu momentele mele cind stiu, dar despre astea vorbesc altadata.
Cind de fapt a fost ,,ziua mea” a trebuit (nu stiu de ce), dimineata, sa fiu lovita in aripa. Sa aflu ca un pui al meu are probleme. Cind puiul sufera, sufera si mama asta o stiu toate mamele. Nu am voie sa intreb ,,de ce?” de ziua mea o asemenea veste. Dar cred cu certitudine ca va fi in folosul puiului meu si al meu. Nu am voie sa gindesc altfel. Seara am fost cu CaliVita, doar era ,,ziua mea”. Pentru ca nu eram pregatita sa ,,strig” ce insemna ziua asta pentru mine, si eram si lovita in aripa, am mai primit o lovitura, mai usoara, dar tot lovitura. M-a demascat o prietena urindu-mi toate cele bune. Poate ca numai eu voi sti cum mi-a fost atunci, dar … nu am voie sa intreb ,,de ce?”… Dupa seminar am pornit fetele mele acasa. Pe sufletul meu s-au pus. Am fost fericita cu ele, am ris cu ele, am vazut inca o data ce oameni minunati imi trimite Dumnezeu.
Am scris un articol care se numea Oscilatii, vad ca se continua. Nu noi hotarim asta, nu eu.
Sunt fericita!
.1 martie 2011
