Ai avut vreodata (chiar si pentru o secunda) impresia ca esti intre doua stari si nu poti s-o iei in nici o directie? Ai simtit vreodata nevoia de ,,o galeata cu apa rece in cap”?
Ceva vreme in urma am pus titlul acestui articol dar nu am avut imboldul necesar sa scriu. Nici acum nu sunt sigura ca vreau sa vorbesc despre stres, pentru ca nu mai mi se pare important. Are atit de mare ,,trecere”, a ajuns o moda si s-au scris biblioteci intregi. Exista ,,tratamente”, cite fire de nisip pe plaja, si alopate si naturiste si cu gimnastica si cu meditatii si cu toate medicinele alternativele din lume pentru a te ajuta sa depasesti perioadele de stres. Pentru ce? Pentru cine?
CIne este acest Stres? Domnul Stres, ce forma are, in ce se materializeaza el, in ce conditii se materializeaza, cum poate ,,ceva’ din afara care nu este real, nu se vede, nu este nici macar ca vintul pe care il simti rece sau cald, sa ajunga sa strice atitea, cum ajunge el la noi ca sa ,,ne ucida”? Am citit articole, scrise de oameni de stiinta, medici, foarte documentate care demonstrau, relatind o insiruire de reactii chimice din organism, nocivitatea stresului. ,,In situatiile de stres acut, glandele suprarenale secreta adrenalina, cresc tensiunea arteriala, frecventa batailor inimii si contractiile musculare, iar respiratia devine mai rapida si superficiala. Metabolismul si digestia sunt incetinite, in schimb se amplifica activitatea sistemului imunitar, perceptia senzoriala si arderea grasimilor.”
De fapt, vestea ca miine va fi un cutremur pe tine poate sa te lase ,,rece”, in schimb stiu pe cineva care se pregateste sa-si lege mobilele prin casa ca nu cumva sa raneasca pe cineva in caz de. Un sef naspa pentru mine, poate fii prietenul tau, nu? Astea ar putea fii numite surse de stres? Sursa daca-i sursa este pentru tot, sau cel putin asa ar trebui sa fie, nu? Pai si atunci care este diferenta? Diferenta o face cine percepe vestea. Si ce anume? Pai acelasi receptor, adica eu, la citiva ani distanta, nu mai reactionez la sursa de stres ,,sefu”’ la fel. In acesti ani am invatat multe despre cine sunt, despre Scinteia Divina din mine, despre increderea in sine, despre Univers ca un intreg, ca un cimp cuantic … Toate astea mi-au intors putin cite putin … crezurile mele, convingerile, credintele. In seara sta am vazut un film despre Credinte, am pus linkul mai jos. Ceva vreme in urma la acest cuvint alaturam cuvintul biserica, acum nu mai fac aceasta greseala. Credintele sunt toate invataturile noastre si toate presupunerile pe care le facem si toate cele pe care le credem.
Convingeri, crezuri, ,,fixuri” , logica, morala, valori, etc., etc., toate ne fac sa reactionam intr-un fel la lumea inconjuratoare, cu sau fara stres. Am avut si eu momente in care nu am stiut ce sa cred, cum sa reactionez, cum … ,,incotro?” Nu-ti doresc. Acum cu tot arsenalul de invataturi si convingeri nou create, si cu proaspetele amintiri ale starilor nou aparute in urma exercitiilor, a fost mai scurt momentul. Ma tot gindesc cum as putea sa descriu in cuvinte o stare in care … nu mai crezi nimic. Nu ti se pare imposibil, evident s-a intimplat. Nu ti se pare nedrept, legea atractiei spune ca primesti ce ai dat, nu ti se pare de netrecut pentru ca timpul oricum o lasa in urma. De suparat nu prea mai iti da mina pentru ca, tot datorila aceleasi legi, aceleasi suparari vor venii intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Ce ai de facut? Cel mai comod si singurul lucru de care esti in stare atunci cind nu te incinta ideea unui ,,dus rece” este sa nu judeci, sa nu mai judeci nimic, Oricum nu ai fii in stare de prea multe dar, nici nu-i recomandabil. Se spune ca o situatie, buna sau rea, oricum va trece, de ce sa o lasi sa te ,,ucida”? Un astfel de moment, si inca unul, si inca unul, … cu tot cortegiul de intrebari, framintari, nelamuriri, neintelegeri, indoieli, etc. nu fac altceva decit sa te ucida.
,,Stresul ucide!” Nu este adevarat! In exercitiile mele de fericire, vorbeam de emiterea in fiecare zi a unor emotii cu vibratii inalte adica multumire, iubire, generozitate astfel incit sa ocupe din timpul in care le-am emite pe cele joase de griji, suparari, judecari, acuzari, critici, minie, ura, etc. Cum toate vibratiile se reintorc la sursa, emitindu-le pe cele inalte imi asigur vremea in care ele vor venii si deci ,,domnul stres” nu ma va mai gasi.
Nici noaptea pamantului, noaptea cea mai mare, nu e noapte, ci doar o umbra intr-un univers de lumina. – Lucian Blaga
http://www.youtube.com/watch?v=qeUFIODDk1k&feature=em-share_video_in_list_user&list=PL4AC81B6BD8401136
