Am vrut să scriu despre celulită dar m-am gândit la mușchi (ăia care nu vor să se facă fără sală și nici cu tv în față… uffff) după care memoria mea mă trage de mână că am ceva, nu că ar fi singurul lucru, nerezolvat. Nerezolvat este în conformitate cu unii care spun că atragi ce conții. Pot fi alții nervoși în preajma ta, așa dintr-o dată? Să zicem că jumătate din problemă o bănuiești și se va rezolva la fel ca amestecul de ulei cu apa, că sunt nervoși și nu le ies planurile, dar în jumătatea cealaltă ce este? Interesant de aflat. Ajungând tot la ,,prietenul” meu Jacques Martel, aflu că deși în cazul unei persoane sunt conflicte psihice (nu știu ce-s alea și n-am de gând să caut), el scrie frumos eu zic că duc la tonuri aspre, critici și țipete, nu alterează personalitatea persoanei. Adică în cazul în care nu apare ceva dur, Doamne ferește, rămâne să facă valuri pentru totdeauna? Nașpa!
Ca în toate afecțiunile cauza principală este necunoașterea Divinului din om și idea de separare a omului de Divin și de oricine și orice altceva. Ideea, că NU suntem un tot cu acest univers adică cu Dumnezeu, crează toate afecțiunile inclusiv dintre cele mai grave. Paranteza am făcut-o pentru că și el scrie că în cazul când ești nervos în afară de emoțiile pe care nu poți sau nu vrei să le stăpânești este vorba de căutarea unei identități pentru nu o înțelegi pe a ta ori nu-ți place de ea. Căutarea asta o faci nervos fiind pentru că nu ești mulțumit de nimic dar nu ști de ce, simțindu-te separat de Dumnezeu normal că te consideri singur și deci nesusținut iar, culmea, nu prea sunt mulți de acord cu felul tău de a gândi. Toate astea ar fi valabile doar în jumătatea pe care nu o bănuiesc eu.
Mă felicit că mi-a venit idea să scriu acest articol după cel anterior pentru că recomandarea este, am și eu una, să cauți măcar un sens în viață. Concentrându-te pe un scop, un obiectiv, un hobby, poți găsi în ele surse de activități pe care să le faci cu plăcere, să te facă bucuros în satisfacțiile pe care le vei găsi și în felul ăsta sursa nemulțumirii continue se diminuează iar cătarea unui motiv de ceartă poate fi uitată. Recomandarea mea este de a învăța că Divinul este în fiecare om și atunci te vei gândi când îți vine să-ți verși nervii pe cineva că nu îți este permis să faci asta pentru că în el (în acel cineva) este Dumnezeu. Nu ai de ce să-ți verși nervii pe Dumnezeu sau dacă o faci doar îți vei înmulți evenimentele viitoare în care să-ți verși nervii și mai mult, mai intens și numai lucruri bune nu se pot întâmpla din așa ceva. Amintind de ecou, fiecare este la momentul în care simte și trăiește ce a emis și simțit anterior. Să încerci prin critici să modifici pe cineva mi se pare muncă de ,,hai să car apa cu ciurelu”. Dacă sunt, suspectez influențe din afară că probabil ,,coincidențele” nu dorm, poți să îți alertezi discernământul când simți că te cuprinde furia. Cineva deștept zicea că dacă îți iei o pauză de câteva secunde în care să respiri, creierul se oxigenează și simptomele se diminuează.
Furia (personal nu fac diferența între starea de nervi și furie) zice să este o revoltă interioară care se exteriorizează. Revolta se pare că pleacă din frustrări, imposibilitatea de afirmare, simțământ de slab și nepuțiincios și urmează cum este și normal, neînțelegerea de către oricine altcineva. Fără să cunosc toate astea am sesizat foarte devreme că toate astea răbufnesc și pe un fond de emotivitate care poate da mari bătăi de cap chiar dacă nu se lasă des cu furie la exterior.
Am anexat iar tabelul pentru că celulele nervoase trebuie să se hrănească și ele cu ceva bun ca să funcționeze bine. Dacă din părticica cea mică verde care înseamnă hrană pentru sănătate luăm în considerare, alimentația neprocesată și eventual suplimente alimentare, am putea ameliora multe neplăceri. Creierul este șaptezeci la sută grăsime, putem să-l ajutăm cu grăsimi sănătoase neprocesate din hrană sau suplimente.
Dacă scri pe un motor de căutare acidoză vei avea surpriza să găsești scrieri cât să nu le poți termina. Din tabelul meu eu numesc ce este cu roșu acizi. Dacă ce este cu verde este bun (mai de mult am făcut o paralelă cu detartranul și calcarul) iar ce este cu roșu nociv, nu ar trebui să fac cumva să măresc doza de orice ar însemna partea verde? Atunci când acizii (cei răi așa ziși și toxine) se înmulțesc, nu trebuie să ai doctorat în chimie ca să afli că primele care se dizolvă sunt mineralele. Se spune că organismul îți mai dă semne. Când preferi mai sărat, ar fi bine să observi că sari calu’, se pare că este nevoie de sodiu, când dormi prost ai nevoie de magneziu, când te cuprinde panica (și nu ai atunci motiv) seleniul este aurul care te poate scoate de la nebunie (știu de la un doctor pe pielea mea), când setea este mai mare posibil un pui de diabet să-și croiască loc… Multe suferințe ar putea fi ameliorate dacă am fi mai atenți la semnele corpului nostru.
O stare nervoasă înseamnă, mai puțin contează capra altuia, guvernul, sistemul de sănătate, vecinul sau… partenerul, că ceva (eu îi zic acizi) a atacat eventual dizolvat partea bună (eu le zic minerale, vitamine, etc.) care făcea ca totul să fie în armonie, astea fiind de prim ajutor în timp ce învâț de Dumnezeul din om și de emoțiile, sentimentele, trăirile care mă fac sănătos.
Până data viitoare: Lumină în suflet!