Eu nu știu cum zic unii, foarte puțini ce-i drept dar apropiați, că am idei care nu-mi pot fi scoase nici cu picamerul (ha!), când am și dovezi că nu-i chiar așa.
Nu am devorat la viața mea câte cărți ar fi fost recomandat pentru că nu aveau dialoguri și poze… și eu acum ce fac? Scriu, și culmea mai și citesc pe urmă ce am scris, fără dialoguri și poze pe care abia am reînvățat să le pun dar mai am de așezat.
Mă gândeam și pusesem și titlu să scriu despre celulită, că o tot văd, și mușchi iar acum am pus să scriu despre colesterol când de fapt e musai să scriu și despre sânge.
În închipuirea mea ieri era urcat în blog articolul pe care… l-am început azi și sper să-l urc până mâine dimineață. Cine zice că am idei fixe? Poate se mai gândește, nu?
Eu știu cel mai bine că atunci când este vorba de sănătate și gânduri bune trebuie să începi cu tine. Până acum nu am avut probleme cu colesterolul, dar am avut mulți ani circulația sângelui nu tocmai cea bună. Totuși dacă în jurul meu am auzit cuvântul ăsta, l-am atras deci este cazul să văd și cu ce. Cunoscând purtătorii și câte ceva informații (chiar dacă nu aveau dialoguri și poze) culese din anii trecuți am intuit iar acum și ,,prietenul” meu Jacques Martel (Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) zice cam la fel despre lipsa bucuriei și înțepenirea unor idei, principii, crezuri, sau ce-or mai fi care îngroașă sângele și se mai și depune pe pereții vaselor de sânge îngreunând circulația lui.
Comparația pe care am găsit-o este destul de sugestivă deși, nefiind de meserie, nu mă gândisem. Zice că dacă în combustibilul unei mașini se află impurități motorul poate fi afectat destul de grav. Când conduceam eu știam doar de apă care înfunda jigleru’ și învățasem să deșurubez ceva și să suflu ca să zboare apa (ha!) sper să nu zic prostii dar așa îmi aduc aminte că făceam. Sângele simbolizează bucuria de a trăi, bucuria în viață. Asta știam și eu dar nu știam care este legătura între afecțiunile sângelui și fixuri. Și am găsit că o circulație proastă indică o neexprimare a sentimentelor (emoții, gânduri, trăiri), blocarea lor, care poate fi din frică, jenă, morală, oricum ar fi nu înseamnă iubire (coloana verde din tabel). Neînsemnând iubire aduce suferința, poate îngroșarea lui cu colesterol sau altele destul de multe. Această neexprimare traducându-se prin conflict cu iubirea, pentru că intruși străini (blocarea) îngreuzează circulația normală și sănătoasă (iubirea), se face când omul pare că este în conflict cu cineva sau străin într-un loc sau într-o relație. Lazarev zicea că această neexprimare înseamnă atașament de relații din teamă de a nu le strica sau din orice altceva care le poate afecta. Un atașament sună tot a blocare pentru că nu se realizează fluxul bucuriei, libertății de a trăi ci mai degrabă blocare în norme și principii, convingeri și găselnița mea mai nouă… presupuneri și așteptări. Ecoul îți răspunde cu evenimente care te vor face să simți iar teamă, lipsa bucuriei, lipsa libertății, norme, principii, să aștepți, să presupui, etc., toate care au dus inițial la atașamentul lipsitor de bucurie și libertate.
Ca remedii el vorbește de acceptarea ideilor noi, a frumosului din jur, conștientizarea faptului că trăiesc și cu cât de multe sunt binecuvântat. Că veni vorba de idei noi, am zis de picamer la începutul articolului, de fapt mi se reproșează că nu adopt ideile celor mai deștepți ca mine și că persist în ale mele. Eu nu agreez ideea de a face așa, că ,,așa fac toți”. Noul meu sistem de gândire este structurat în tabelul cu două coloane: ce ne face fericiți și ce ne face să ne simțim nașpa. Înseamnă că știu ce înseamnă hrana vie și cea procesată (moartă și fără enzimele care sunt partea vie) și mai știu de suplimentele alimentare făcute corect că pot ameliora multe suferințe, mai ales în fază incipientă, chiar acolo unde alte chimicale dau greș. Noul meu (dacă se poate spune ,,nou” după câteva mii de ani de existență) sistem de gândire înseamnă că fizica cuantică îmi spune că pot influența realitatea observând-o și chiar prin imaginație, studiile medicale îmi spun că imaginația mea creează ceva, îmi spun că există un Câmp care unește Tot pentru că instant (măsurat cu ceas atomic) trăirea mea îmi activează parte din adn-ul meu dus pe cealaltă parte a pământului, iar din multele citite și despre înaintașii noștri cu câteva mii de ani înainte, puse cap la cap eu cred în Ecou care spune că dacă îmi găsesc motiv de bucurie o să mă bucur iar. Dacă nu o fac, tot ecoul spune că înaintașii mei nu au trăit așa ceva dar datorită imaginației eu pot să-mi aduc în celulele mele bucuria (se numesc tehnici sau metode, eu știu una dar cred că sunt mai multe). Această gândire mie îmi aduce bucurie, speranță și motivație, satisfacție atunci când la greu aplic și îmi e bine și important ar fi și că am învățat-o și o învăț de la alții mai deștepți ca mine dar care nu-mi spun fă așa că ,,așa fac toți” pentru că, și am o problemă, sunt statistici care spun că… Dacă eu îmi creez drumul, mai puțin mă interesează ce drum și-au croit cei din statistici. Paranteza asta a fost cam mare.
Am găsit scris, cum este ușor de înțeles, că sângele circulă prin toate vasele din corp: artere, vene, capilare. Cum ajunge hrana digerată din stomac în sânge nu-i treaba mea dar deschid o altă paranteză. Dacă alegem hrană vie, stomacul o trimite mai departe în sânge, sângele circulă peste tot. Tot de la un doctor știu (Bruce Lipton) că celula o recunoaște ca vie și o primește înăuntru. Dacă este hrană procesată, inclusiv hrană de sinteză (ca să nu zic medicație) ar trebui să nu ajungă în celulă deci să nu hrănească organismul și nici medicația de sinteză să nu-și facă treaba. Lucru ăsta nu se întâmplă, hrana ajunge în celulă totuși iar multe medicamente își fac treaba, până la un moment dat, dar de ce ajunge? Asta se întâmplă, tot de la oameni mai deștepți ca mine știu, și unele medicamente fac foarte bine și altele nu, pentru că și din tabel reiese stăpânul năstru este sistemul de gândire, credințe, trăiri, emoții, etc., iar când știu și cred că pastila x o să-mi facă bine, așa o să se întâmple.
Și cum tot ce nu este de bucurie face rău, sângele se încarcă în caz de autocritică pentru că asta nu este iubire care este cu bucurie, este tristețe. Stresul, oboseala și furia îngreunează circulația (atenție ,,coincidențelor” și obsesia face rău!), controlul, abandonul, nevoia de atenție fac la fel.
Nu țin minte decât o dată că mi s-a luat sânge pentru niște analize (zeci de ani în urmă) și… din toate astea de mai sus nu aveam altceva decât temeri și nemulțumiri de sine, multe autocritici… groaznic. Nu mai știu nici cum au fost analizele, cred că nu le-am luat în considerare.
Colesterolul nu stă doar pe capul persoanelor ,,plinuțe”, știu eu niște ,,așchii” cu asemenea probleme. Multă cerneală a curs pe rețete și diete care să remedieze această afecțiune. Am convingerea că acestea au mers, dacă au mers, tot datorită credinței în autorii rețetelor. Dacă oamenii sunt slabi înseamnă că mănâncă puțin, așa știu cei mai mulți, de unde au ei această afecțiune dacă totul se reduce la a nu mânca grăsimi că faci colesterol? Ei nu au mâncat grăsimi că altfel se îngrășau, așa știe lumea, din ce l-au făcut atunci?
Și aici se vorbește de a găsi un sens în viață. Să găsești ceva care să te motiveze și să te bucure mai mult decât rutina zilnică cu treburi care sunt necesare dar nu mereu aducătoare de bucurii. Obiectivele, visele, scopurile atrag atenția de la faptul că oamenii se comportă așa, sau așa, cu nu este normal să…, că pretențiile de la viață (cu care unii se mândresc) nu-mi sunt satisfăcute, etc., etc. Poți avea toate pretențiile din lume de la tine și de la oricine dar nu îți este pemis să uiți că fiecare și tu sunteți în ecoul pe care îl auziți (trăiri) pentru că l-ați strigat (trăiri emise) anterior.
Dacă vorbeam de intruși în sânge, sigur că un eveniment care doare, șochează, o pierdere dureroasă toate, mai ales instalarea nesiguranței, pot duce la creșterea colesterolului. Aici se recomandă tot conștientizarea frumuseților vieții și a fiecărui moment. Se zice că viața nu este legată cu fundă dar tot este un cadou. Ar trebui să ne bucurăm de ea și numai pentru faptul că ni se dă doar o dată. Mie nu știu dacă mi-ar fi ieșit. La mine ar fi fost cu frica. Frica de a nu mi se întoarce evenimente care să mă facă să retrăiesc frică, tristețea, nesiguranța, etc. posibil legat de copiii mei, mă trezește mai mult decât orice palmă, amenințare sau duș cu gheață! Și când doare o pierdere și plângi poți să conștientizezi (n-o să râzi și nici nu o să te bucuri pe moment) că simți, că vezi, auzi și cu siguranță poți să-ți enumeri și multe altele cu care ai fost binecuvântat.
Până data viitoare: Lumină în suflet!