Ego – sau dacă nu ai ce face încearcă să găsești o definiție pe net. În căutările mele, ale căror rezultate mi-ai pus urechile pe bigudiuri, mă întrebam ce mi-a venit cu acest cuvânt pe care eu îl folosesc extrem de puțin, poate dor când imit pe cineva în râs, spre deloc. Am zis în râs pentru că eu am o definiție a acestui cuvânt de așa natură că nu m-aș apuca niciodată să vorbesc serios despre el. Dar am găsit că am dat de el în cartea ,,prietenului” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) în timp ce căutând despre unghii, gelozie și panică, m-am oprit la Alergie. Cred că am început să caut de la sfârșitul alfabetului așa încât am ajuns la litera A. Deci ca să înțeleg ce a vrut omul să scrie la Alergie trebuia să înțeleg și ce înțelege el prin Ego. N-am înțeles și voi lăsa câteva scrieri referitoare la el între ghilimele.
,,Cuvântul ego înseamnă „eu” sau propria persoană. În psihologie, el este partea din minte care face legătura între dorințele noastre și lumea reală, având grijă de siguranța și identitatea noastră. Eul sau sinele conștient. Măsura în care un om se gândește la propria persoană. Ajută omul să se adapteze la mediu și să-și controleze pornirile. Un ego mare înseamnă mândrie sau o stimă de sine exagerată. Ne apără de frici și de pericolele aduse de ceilalți oameni. De-a lungul mileniilor, ego-ul a fost o parte pe care ne-am dezvoltat-o și care ne-a ajutat extraordinar. La început, pentru a supraviețui, apoi pentru a obține… ceea ce ne doream, apoi pentru a cunoaște și explora. Cât timp ego-ul se manifesta cu „parul” și „superparul”, limitele distrugerilor pe care le putea face în scopul protejării sau impunerii propriilor interese erau destul de restrânse. Ego-ul însă are și aspecte pozitive, atunci când stimulează obținerea de rezultate, progresul economic sau acumulările materiale. Ego-ul este format din toate poveștile care ne trec prin minte și cu care ne identificăm. Dar ego-ul este nimic mai mult decât un ansamblu de obiceiuri de gândire, adânc înrădăcinate. Ego-ul este „îngâmfat din naştere”. Ego-ul este doar o sumă de păreri subiective, de programe, furnizate de minte şi amplificate masiv prin emoţii şi sentimente. Nu trăieşte experienţa lumii, ci doar părerea despre ea.”
Cred că aia cu părerea despre lume mi se pare mai aproape de ce cred eu. Adică ego-ul meu ar fi cam ce știu eu, ce știu că simt, ce cred și cam ce cunosc… mă mai gândesc dacă îmi completez definiția.
De când am aflat de cauzele bolilor și afecțiunilor care sunt cu totul altele decât cele fizice exterioare nouă, am auzit și despre aceste alergii despre care în copilărie, când schimbam scutecele la dinozauri – cum spunea fostul meu coleg de serviciu, nu cred că am auzit prea mult. În orice caz alergiile erau legate, în materialele găsite, de pretenții. Pretențiile le poți avea de la oameni, referitor la un anumit comportament, le poți avea de la tine posibil pentru că ți s-au inoculat sau ți le-ai dezvoltat tu. Pretențiile pe care le ai în legătură cu lumea, prietenii, familia, colegii, partenerul de viață, pot fi dintre cele mai pertinente dacă sunt plecate direct din nivelul tău de înțelegere a normelor morale, a legilor, tradițiilor și chiar a principiilor tale unele proprii unele împrumutate. Evoluția omenirii din ultimele secole și ultimele tehnologii în toate domeniile dau de multe ori naștere acestor pretenții. Numai că toate cele amintite plasează omul ca fiind doar cât se vede. Se consideră o păpușă vie care are îndatoriri și proprietăți care nu este în legătură cu Universul, cu Dumnezeu nici atât. Nu se cunoaște că eu dacă judec azi pe unul care minte, mâine voi judeca pe mai mulți care vor minți și mai mult și mai bine iar teama, greața, uneori tendința excesivă de protecție mă fac să transmit corpului meu că sunt în pericol și am aflat că el așa se apără. Mai în glumă mai în serios se spune că ,,am alergie la domnul X”. Îl consider demn de a mă feri de el pentru că l-am judecat, m-am ferit de el și tocmai aceste trăiri îmi aduc situații pentru a le retrăi. Pretențiile referitoare la domnul X sunt legate de comportamentul lui, de interacțiunea cu el, de nivelul lui de conștiință, de valoarea lui, de orice. Sunt îndreptățite, numai că Dumnezeul din el nu poate fi judecat, poate fi ocolit dar nu judecat pentru că judecata îți aduce alte situații în care să judeci iar și mai nou în care corpul să te protejeze cu așa numitele reacții la alergeni. Alergenii ăștia chiar dacă uneori sunt materiale fără suflet ca alunele sau nu știu ce fruct, sunt formați din celule, celulele din atomi, atomii sunt formați din particule care sunt purtate de câmpul susținător care vibrează în acord și rezonează cu ce ai emis tu. Tu ai făcut ca aceștia să intre în aria ta de viață. Între alergenii care îți arată că te protejează și tine este un câmp care este în Univers și în tine, care leagă tot, nu este ego pentru că în definițiile de mai sus ego este doar cât ești tu în oglindă.
O chestiune care cred că s-a pierdut din vedere este faptul că eu crezând că ceva îmi va face rău, îmi va face. O dată încetățenită această definiție a alergenilor devine crez pentru toți cei care vor deveni alergici, aceștia crezând că alergenii chiar există pentru ei. Și este foarte convenabil, așa cum se întâmplă cu multe afecțiuni să dai vina pe alergeni care, ce să vezi, sunt de un milion de tipuri și unii nici nu se cunosc.
În carte scrie că Alergia este ,,mijlocul prin care corpul semnalează că trăiesc o stare de agresivitate și de ostilitate față de o persoană (domnul X) sau de o situație”. Aici spune că există un pericol deci o situație de nesiguranță. Am scris de faptul că un câine de care te ferești încearcă să te muște pentru că la biocâmpul lui teama ta se traduce prin faptul că-i dorești moartea. Aici agresivitatea și ostilitatea și teama de pericol se întorc posibil sub formă de lacrimi, neputința de a respira, curgerea nasului, ca o eliberare a emoțiilor emise de agresivitate, teamă, pericol.
Persoana sau situația care generează așa fiind de nesuportat se consideră inamic care nu-mi dă libertatea de a fi sau a face ceva. Normal că mă afectează, mă simt și amenințat dar dacă încep să analizez logic (adică numai cu ego) și văd că nu ar fi așa de rău, mă fac să renunț a mă separa de persoana sau de situația respectivă, caz în care trăirile rămânând vor face corpul să mă ferească de pericol și vor apărea semnele alergiei. Pot mări puțin distanța dar alegerile vor avea de suferit, locul cuvenit tot nu-l găsesc și mai dau nițel din coate în dorința de a fi puțin observată dar faptul că nu am luat o decizie radicală face ca acel conflict între mine și persoana sau situația să rămână iar alergia să-și facă de cap în continuare.
O Alergie, indiferent la ce se manifestă, indică o doză de toxicitate în organism. Gradul ridicat de toxicitatea se datorează celor din coloana roșie din tabel referitor la alimentație și la trăirile aferente friciilor iar din piramidă sunt trăirile de la baza piramidei. Într-o carte care dezbătea tema alimentației naturiste era scris că diabeticul este cel mai acidifiat pacient. Cred că scriitorul a trăit până să înflorească buchetul de alergii. Mi-au trecut pe la urechi sfaturi legate de alimentația celor care vor să se păstreze în formă, o înclinație de felicitat, care notau proteine dar din cele procesate adică gătite. Toată carnea plină de proteine rămâne fără enzime (partea vie din hrană) când este supusă temperaturilor înalte, devine balast (gunoi) pentru organism care se luptă cu el consumând inutil multă energie. Faptul că la unii ține acest regim și la unii nu ține este strict legat de crezurile, emoțiile, trăirile individului.
Toate cele afectate de alergeni apar datorită trăirilor: nu-mi miroase ceva bine și vreau să evit dar nu sunt sigur, așa apare răceala (de fapt apare de la indecizie nu de la situația urât mirositoare), fac sinuzită înseamnă că mă simt prizonier, am un conflict cu persoana de sex opus dar astea sunt cauzele pentru sinuzită deja. Dacă mă tem să mă exprim apare tusea, nu pot să vorbesc sau îmi este frică să vorbesc, tot indecizia de a face o alegere radicală este.
Alergia la un aliment vorbește de lipsa de încredere în viață, revenirea la monotonie și de aici lipsa bucuriei, a veseliei, spaima de a încerca nou sau dorința de control ce nu se poate infăptui.
Alergia poate apărea când se schimbă ceva în viață ca o mutare, care posibil să exprime o insecuritate, încrederea în sine scade, pot supraaprecia pe altcineva lucru care mă irită.
Înainte a scrie recomandările din carte eu le rezum la alimentație cu partea vie a ei, conștientizarea Dumnezeului din om pentru a mă valoriza, a crește încrederea în sine (dacă Dumnezeu nu poate, cine mai poate?) inclusiv a încrederii în a alege și a asumării deciziilor și a nu mai judeca pentru că nu-mi permit să judec pe Dumnezeul din om, cunoașterea Legilor adică a ecoului care spune că ce trăiesc voi atrage evenimente și oameni care mă vor face să retrăiesc cele emise.
Poate că microbii există, dar să nu uităm că s-au înmulțit tipurile lor fără ca cineva din Univers să-i aducă. S-a întâmplat doar pentru că ei se formează în concordanță cu vibrațiile emise de om în trăirile lui. În evoluția lui au evoluat și emoțiile, fricile, crezurile, pretențiile și atunci acestea au format diversele tipuri de piticanii care să aibă aceleași vibrații cu emisiile omului. În coloana roșie sunt trecuți paraziții care având vibrații foarte joase se hranesc și trăiesc doar în mediu acid. Nu doar antibioticele ci și mineralele cu enzime (naturale) și schimbarea gândirii în bine alcalinizează organismul iar paraziții nu pot supraviețui.
Recomandările din carte spun să îmi accept viața și fricile (nu am înțeles cum să-mi accept fricile), să-mi aduc pace și iubire. Ușor de zis, greu de făcut. Mai departe spune să-mi recunosc valoarea (ceea ce este vital, Dumnezeul din mine este toată valoarea pe care o poate avea un om), să-mi accept frumusețea și toate calitățile mele divine, așa voi fi în armonie cu ceilalți și frustrările vor dispărea. Indiferent cât de frumos sau urât mă văd, cât de deștept sau prost mă simt, faptul că în mine este viața și Dumnezeu, mă face treptat, treptat să-mi îmbunătățesc părerile despre mine și să caut să le văd și pe cele calități, că poate sunt pe acolo pe undeva, nu numai pe defecte (de unde se nasc pretențiile).
În carte scrie despre multe alte alergii, nu le abordez pentru că soluțiile sunt aceleași și sunt aici scrise deja.
Dacă nu-mi dezvoltam nivelul de informații în ultimii zeci de ani și schimbat sistemul de gîndire, cred că ajungeam să fiu și eu alergică la ,,coincidențe” care nu știu (ele nu știu) că niște frici pe care poate le-ai adus pe lume și din alte vieți, lipsa de tupeu sau de curaj și lipsa oricărei dorințe de a jigni… nu știu că acestea adunate nu dă, după semnul egal, Prostie! Sau poate scrie Prost pe fruntea mea…
Până data viitoare: Lumină în suflet!