Cum eu sunt ,,buricul” Universului (n-am zis-o eu), tot ce vine spre mine este atras de mine și deci îmi spune sau îmi amintește ceva. Și uite așa când voiam să scriu despre altceva pașii îmi sunt îndreptați spre dantură.
Nu știu dacă eu sunt cel mai potrivit să vorbesc despre ea dar cu siguranță pot face trimiteri la niște idei care să completeze stările de bine. Cum? Tocmai am avut o revelație legată de munca în echipă. Foarte lăudată sunt convinsă că este pentru multe domenii, multe situații dar nu pentru toate. Spun asta pentru că am ajuns, chiar și la articolul ăsta, singură căutând, este foarte adevărat citind și ascultând oameni, și condusă fiind de întrebările mele, nelămuririle mele și cu credința că între multitudinea de răspunsuri sunt și cele pentru mine. Cum dintre oamenii care stau la aceași masă într-o familie, unii pot avea probleme cu dantura, unii nu, este clar că nici poluarea, nici mâncarea nici pasta de dinți nu au impactul cel mai mare. Asta am observat-o eu din nefericire în urma unor evenimente ce s-au lăsat cu emoții și trăiri care numai a bucurie și împlinire nu sunau. Cu ceva vreme în urmă am cunoscut și început să lucrez cu credințele și fricile, acum, de puțin timp am găsit că și emoțiile au leac. Am găsit o carte, pot fi mai multe, scrisă de un doctor care descrie metode de identificare a emoțiilor și chiar metode de eliminare a lor. Nu sunt povești de adormit copii pentru că sunt dovedite științific (am amintit experimentul în articolele anterioare dar sunt multe pe net) rezultatele vizualizărilor ca și testul muscular descris tot pe net.
De copil am cunoscut stomatologul sau dentistul, nu mi-am bătut capul niciodată să știu diferența dintre ei. Și tot de mică nu-mi place domeniul și îmi provoacă multe porniri de a-mi schimba gândurile către ceva mai frumos. Analizând evenimente de viață am extras câteva cauze (din Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) care pot sta la baza îmbolnăvirii dinților și măselelor.
Amintesc iar de tabel (pe care îl și urc aici) pentru că tot ce derivă din trăirile fricilor, toate nuanțele fricilor, toate cele mai neînsemnate gânduri, emoții și sentimente care nu sunt ,,prietene” cu ce-i pe coloana cu verde, pot duce și la neplăcerile danturii.
Am găsit că ,,echilibrul și stabilitatea se manifestă prin dinți sănătoși. Dinții simbolizează deciziile și mă ajută să ,,mușc” din viață”. Când te consideri mic și neputiincios, când consideri responsabilitățile care vin la pachet cu înaintarea în vârstă, chiar școlar fiind, de netrecut, pe ce te mai poți baza ca să poți lua și decizii de care ulterior să nu-ți pară rău sau chiar să nu te ducă la rău? Mai poți vorbi atunci de ,,mușcat” din viață? Un posibil pericol din viața reală poate deveni un posibil pericol pentru dinți care și ei reacționează.
Indeciziile pot veni și de la a nu ști dacă să te învinovățești sau nu pentru fapte sau evenimente trăite. Din nefericire și amintirile mele și cele atrase de mine (aflu despre danturile altor persoane) au mult în comun cu temeri derivate din neîncrederea în sine, temeri legate de posibile greutăți împosibil de depășit, învinovățiri și cel mai dureros ideea falsă că multe nu se mai pot repara. Emoțiile neexprimate se pare că slăbesc dinții. Timpul aici nu aranjează lucrurile.
Fiecare dinte sau măsea este legat de o emoție sau trăire, sentiment, etc., acestea găsindu-se detaliat în dicționar. Dinții din față au de suferit în urma unei situații în care este de ales între două posibilități. Când crezi că ești strâns cu ușa și probabil nu ai suficiente informații sau nu ești stăpân pe crezurile tale probabil ei vor avea de suferit mai mult față de alte organe. Personal cred că aceste situații vin și de la părinți atunci când mai ești copil. În ultimul timp (și nu mai sunt de mult copil) prind ,,posturi străine” adică stări ale altor persoane, de ce nu aș fi primit copil fiind și incertitudinile părinților mei sau copiii mei pe ale părinților lor (eu și tatăl lor)? Caninii suferă tot în urma unor decizii foarte greu de luat, corpul dintelui care nu poate mușca o situație face trimitere la neîncrederea de sine și neîncredere în capacitățile sinelui de rezolvare a situației.
Caria dentară arată ce este în suflet, ceva ce roade, dureri probabil, emoții intense. Și iar fiecare dinte arată crezuri, convingeri, fixuri din viață care rod din dinți. Acestea putând fi ura, ranchiuna, regretele, dureri sufletești, etc. este un alt motiv pentru care eu cred că pot veni de la părinți. Eu eram prea mică pentru a le trăi și ai mei copii la fel.
Partea dreaptă a daturii corespunde creierului stâng care este partea rațională, concretă, materială, analitică. Partea stângă a daturii corespunde creierului drept care este afecțiune, intuiție, dorință, sensibilitate. Pe una din părți am avut cele mai mari probleme. Fiecare dinte este legat de un sentiment sau de o emoție care prost gestionate duc la slăbirea acelui dinte.
Recomandările care se regăsesc în carte sunt foarte ușor de înțeles și urmat dacă am învățat și conștientizăm Divinul din noi. Să nu-mi fie teamă că pierd recunoștința celorlalți (nu știu dacă am avut-o), să zâmbesc mai mult (mi se întâmplă doar de ceva vreme din cauza danturii), să mă iubesc așa cum sunt (se pare că sunt pe drumul bun), să fiu capabilă să-mi exprim gândurile și emoțiile (uneori cred că sar și calu’… e, nu chiar), să nu mă mai judec (nașpa asta), să accept critica… asta niciodată (ha)! Sunt mai multe de menționat, le găsiți în carte, nu o să continui decât, probabil, atunci când în urma a ce lucrez cu mine situațiile, care ,,mă dor” din jurul meu, se vor dizolva.
Pauză de la ,,coincidențe”, nu cred că merită atâta atenție. Sunt sigură!
Până data viitoare: Lumină în suflet!
