„Când Iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase;
și când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei, chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni.
Iar dacă vocea-i vă vorbeşte, daţi-i crezare,
chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile,
asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile…
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,
fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea”
Fragment din „Profetul” de Kahlil Gibran
În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii … că cel mai bun argument pe care îl poţi avea este să nu ai nici un argument. Nu te certa cu Viaţa, sau cu oricine din Viaţă. Viaţa se prezintă perfectă în fiecare moment şi fiecare persoană consideră punctul lui sau al ei ca fiind valid şi “corect”. Certându-te cu oricine dintre aceştia este fără rost şi reprezintă o mare pierdere de energie. Crează-ţi pur şi simplu alegerile viitoare. (Neale Donald Walsch)
Nu cred că este vreo persoană care să nu fi avut parte în viaţă de acele momente în care inima bate mai repede, mai puternic, când timpul parcă zboară, iar în interior se aprinde o flacără ce te face să te simţi cu adevărat viu. Să simţi că trăieşti.
CUM SĂ SIMŢIM DIN NOU CĂ TRĂIM?
Cum să simţim din nou pasiune, entuziasm?
Cum să ne simţim inima pulsând energie nu abia bătând în piept?
Cum să radiem bună-dispoziţie în jur?
Cum să lăsăm iubirea, bunătatea, înţelegerea şi compasiunea să ne modeleze?
Cum e să nu mai fim apatici, bosumflaţi, nemulţumiţi, dezorientaţi, speriaţi, singuri şi trişti?
(Carmen @ Ozibuna.net)
Raspunsul la toate astea este dat in primele rinduri!
Când Iubirea vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
chiar dacă drumurile-i sunt grele şi prăpăstioase;
și când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei, chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni.
Iar dacă vocea-i vă vorbeşte, daţi-i crezare,
chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile,
asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile…
De foarte multe ori am vazut aceste doua lebede. Le-am vazut in felicitari, in martisoare, in articole pe care doar le-am frunzarit daca nu doar m-am oprit la titlu. le consideram ca si semnificatie ceva putin prea ,,siropos” – cuvint imprumutat. De ce m-am oprit acum la ele? Foarte clar n-am sa pot fi, simt ceva mai multa energie decit de obicei. De fapt recunosc aceasta stare si spun doar ca Iubirea daca vrei s-o simti trebuie intii sa o cunosti (iubirea este – incepind cu iubirea pentru Creator: totul), sa vrei s-o cunosti, sa vrei s-o traiesti si pe urma s-o recunosti! Daca vrei toate astea chiar nu ai cu cine sa te certi pentru ca TU esti capabil sa: Iti creezii pur şi simplu alegerile viitoare.
Arta iubirii începe cu noi înşine. Primul pas constă în a deveni conștienți, în a înţelege adevărul potrivit căruia fiecare om îşi visează propriul vis. Cine înţelege acest lucru, devine responsabil pentru partea sa din relaţie, adică pentru el însuşi. Ştiind că este responsabil pentru partea sa din relaţie, el o poate controla cu uşurinţă. Nu are însă nici un rost să încerce să controleze şi cealaltă jumătate a relaţiei. Dacă îl/o respectăm cu adevărat, noi vom înţelege că partenerul nostru/partenera noastră, sau prietenul, fiul, mama, toţi sunt pe deplin responsabili pentru jumătatea lor de relaţie. Dacă vom şti să respectăm cealaltă jumătate, relaţia noastră nu va fi niciodată caracterizată de conflicte. Noi nu vom avea parte de un război în familie sau în cuplu.
În sfârşit, dacă înţelegem faptul că nimeni altcineva nu ne poate face să fim fericiţi decât noi înşine, şi că această fericire este rezultatul iubirii care emană din fiinţa noastră, vom putea atinge măiestria în cea mai mare artă a toltecilor, Arta Iubirii.
- Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea în acţiune.
- Singura cale care conduce la suferinţă este teama în acţiune.
Singura cale prin care putem atinge măiestria în iubire este să practicăm iubirea. Nu este nevoie să o justificăm sau să o explicăm; este suficient doar să o practicăm.
Practica este cea care creează maestrul! Don Miguel Ruiz – Arta de a iubi Sursa: drumuricatretine
Nu încerca să te adaptezi, realitatea are o problemă.”– Lao Tse
Pa! Pe curind!
