Când am căutat în cartea ,,prietenului” meu (Jacques Martel – Marele Dicționar al bolilor și afecțiunilor) să văd de unde mi se trage, la Celulită făcea referire la Anxietate. Am intrat să citesc și am constatat că am în comun foarte puțin cu ce scrie acolo ceea ce este foarte bine, mai nasol ar fi ca acele în comun să fie foarte profunde și atunci pa spreranțe de a scăpa de celulită sau grăsime, sau ce o fi. Ceva îmi spune că trebuie să abordez și capitolul grăsimi dacă tot nu fac diferența dintre ele. Altă treabă, alte speranțe dar se zice că atunci când pui creierul la treabă și el îți consumă multe calorii. M-am scos.
Ce știu eu despre celulită, fără să fac referire la ce scrie în carte, este despre emoții nebenefice, refulate care se depozitează în timp. Acest lucru este cât se poate de nașpa în condițiile în care am prostul obicei de a ține minte și cele mai mici tresăriri începând cu perioada de dinainte de grădinițăăăăă. Dar, poate găsesc ceva mai cu suflet de făcut ca să cred că pot să mai eliberez din ea sau din grăsime. Până la urmă nici nu mai contează câtă vreme o dau jos, nu?
,,Prietenul” meu zice că este o frică de necunoscut dar, din cauza celor care îmi verifică încă locațiile în care sunt sau către care plec, nu o să spun dacă am avut sau nu această frică, voi vorbi însă despre ea. Mai spune despre niște simptome de care nu aveam idee că ar fi în legătură cu anxietatea: dureri de cap, crampe, palpitații, transpirații, tensiune, voce puternică, plâns și insomnii. Am avut perioade cu somn mai ușor dar nu ca insomnii dar… de când sunt foarte mică mi se spune că țip! De foarte mică mă enervam pentru că nu era adevărat. Abia la maturitate mi-am dat seama nu că țip, că zic ce nu place și atunci imediat se legau de tonul meu și vocea mea. Este foarte adevărat că ,,tonul face muzica” dar nu ești atât de prost încât să nu-ți dai seama că dacă zic ceva frumos nu aș fi avut nici în intenție măcar să țip. Sper! Chiar m-am simțit nedreptățită de multe ori și tot de multe ori când mi se atrăgea atenția că țip, deși nu era adevărat, ziceam ceva țipând ca să arăt cum ar fi fost dacă aș fi țipat. Una peste alta sper să nu fi contribuit la stratul meu de celulită pentru că nu ar fi fost deloc corect.
Mai vorbește de frisoane de angoasă despre care nu am ce spune. Cred că am fost de multe ori cu capul în nori dar cu picioarele înfipte foarte bine în pământ pentru că oricât m-ar fi strâns cu ușa o situație analizam foarte repede cât de vinovată am fost că am intrat în ea, dacă aș fi avut altă alternativă sau dacă aș face altceva chiar dacă aș avea tot ajutorul și circumstanțele necesare. Nimeni nu cred că m-ar fi putut judeca mai rău decât o făceam eu. Sentimentul, de care vorbește la anxietate este de a simți un ,,pericol iminent dar nedefinit”. Sentimentul ăsta l-am avut de câteva ori în urma unor vise premonitorii. Am știut că ceva se va-ntâmpla și așa a fost. Sentimentul cu care mă trezesc după un asemenea vis nu mă minte niciodată. Văd că am luat-o pe arătură, poate ar trebui să le țin doar pentru mine trăirile astea. În altă ordine de idei gândurile și ideile care îmi vin pentru scris le cer mereu de la Doamne Doamne. Dar cred că se impune un ceva, în care să scriu, doar pentru mine… să-mi amintească mai târziu când voi citi cât de fraierică eram uneori.
Citind mai departe realizez că cei mai plinuți au fost tare nefericiți și că mai ușor este să scoți pâinea din alimentație, efecte aproape de zero dar speri ceva totuși, decât să începi să scoți fricile pe care le-ai trăit până să te umpli de celulită. Se vorbește de frica de moarte și orice, cât de mic sau nesemnificativ, aduce aminte de ea duce la stările de anxietate. Mai este ceva care definește anxietatea: nu am încredere în viață. Până să ajung la recomandările din carte care nu m-ar fi ajutat niciodată, zic câteva cuvinte de frica de necunoscut și cea de moarte. Mi-am amintit că vreau să fac un articol despre frici pentru că ele atrag hărțuitorii pentru că vibrațiile joase emise ale fricilor (vezi Piramida conștiinței) rezonează cu vibrațiile joase ale hărțuitorilor frustrați care nu au încredere în ei, în valoarea lor și vor să facă rău pentru a-și demonstra valoarea, dar deocamdată despre astea două.
Cu ani în urmă, înainte să citesc câte ceva despre ce nu se vede în oglindă gen gânduri, emoții sentimente și drumul lor în Univers, am auzit o expresie la televizor spusă de o doamnă care nu mai știu ce meserie avea: unde este frică, nu este credință. Așa se explică neîncrederea în viață, neîncrederea în tine, neîncrederea care stă pe frici (astea sunt gândurile mele doar).
Ok, sunt metode de eliberare a fricilor care au la bază descoperiri științifice (nu vorbe de beletristică) dar dacă realizezi că nu prea ai avut motive în viață să le trăiești și să le dezvolți, când toți dau vina pe copilărie, află că este foarte posibil să le fi trăit într-o altă viață, să le fi ,,luat” din zona în care ai stat sau stai sau suflețelul tău a venit cu ele. Cred că și frica de necunoscut este la fel de rea ca frica de moarte și de fapt ca orice frică. Nu aș fi zis nimic despre așa ceva dacă nu aș fi convinsă că se poate face ceva în acest sens. Și dacă tot am ajuns la lucruri atât de grele, cum și cu ce super creme masajul anti-celulitic să aibă câștig de cauză? Și dacă este grăsime, cum lipsa caloriilor să poată atenua prezența fricilor care în drumul lor către organism dă naștere moleculelor de grăsime din indiferent ce alimente?
Ajung iar, pentru că recomandările ,,prietenului” meu nu m-ar fi ajutat niciodată, la Divinul din om și la Ecoul care ar trebui să fie o idee care să nu ne părăsească niciodată pentru că numai de aici ne putem lua Puterea de a face ceva (în primele articole am scris despre ele). Cu această idee în suflet și înghițind în sec și străngând din dinți, căutând motive de bucurie și căutând soluții pot elibera temerile sperând astfel să eliberez și din celulită și din grăsime.
El (în carte) zice să am încredere în viață și să fiu convinsă că ceea ce mi se întâmplă este spre binele meu, și astfel simptomele vor dispărea, la fel și frica de moarte. Încrederea în viață, știu acum, vine din faptul că am grijă ce emit acum pentru că se va întoarce. Convingerea că este spre binele meu am căpătat-o la rece, în perioadele de liniște după ce au trecut niște zeci de ani în care am căutat și aplicat metode de a scăpa de emoții, gânduri, frici și mai ales după ce am aflat și conțientizat Divinul din om și Puterea omului adică Ecoul.
Până data viitoare: Lumină în suflet!