Să mai spun că formatul articolului meu era pentru alt titlu? Ce rost are? Nici nu-i așa de important câtă vreme este unul dintre foarte puținele lucruri în care nu sunt consecventă (exceptând cele cîteva zeci de cărți începute și necitite cam de cînd am învățat să citesc – ha!). Un ,,înțelept” spunea că nu-i bine să-ți strici ochii pe ce nu folosește! – asta e glumă dar… nu le-am citit. Aveam trecute elemente pentru răceli, guturai, gripă și ceva de genul numai că mi-am amintit de vremea când tușeam și cât de enervante erau stările pe care le aveam și uneori cât de mult dureau. Acum mai mult îmi amintesc de tusea copiilor mei decât de a mea. Sper să și citească ce scriu eu pe aici și cu siguranță dacă vor râde în spatele râsului vor fi și câteva cuvinte ,,de dulce”. Aveam prostul obicei, eu zic că era foarte bun pentru că mă învățase o amică doctoriță, de a le băga lingura pe gât să le văd amigdalele. Dacă nu erau inflamate aveam drum liber să mi-i doftoricesc singură. În afară de ceva contra tusei (tot de la amica mea știam ce) și un ceai de plante medicinale, obligatoriu plăcut la gust pentru că puneam și miere, de bază era ceaiul de cimbru alternat cu ceai de ceapă. Mai alergam după ei prin casă, mai beau jumătate din cană, important era că o scoteam la capăt cu această afecțiune. O situație a fost pe o perioadă mai lungă, adică vreo trei luni, când după ce pastilele pentru tuse nu și-au făcut efectul am trecut pe sirop mai concentrate de nuci făcut de mine. Nu știam pe vremea aia că eu eram de vină, voi spune mai jos ce înseamnă tusea, dar știu că după acea perioadă îndelungată de sirop de nuci pe puiul meu nu mi-l mai amintesc să mai fi tușit.
Mai încoace, când nu mă interesează de viruși, viroze, gripe și stat în curent, am aflat de prin documentările mele că tusea se traduce printr-o stare cu care te procopsești când ai ceva de spus dar nu ai loc și atunci taci. Ce însemnă nu ai loc? Înseamnă că ori celui căruia nu poți să te adresezi este șef sau orice funcție superioară ție, ori este din familie mai în vărstă și nu ar înțelege ce te supără, ori alte legi morale nu te lasă să vorbești. Mai este o situație, care de departe este cea mai nașpa, în care după ce tragi linie între două coloane cu bune și rele realizezi că nu vrei șă ieși din ea chiar dacă ai putea. Am mai vorbit în articolele anterioare de conflictul dintre situația reală, mentalul care îți spune ceva iar visele și scenariile neuronului cel vesel îți spun cu totul altceva. Ca o recomandare de suflet, la conflict nu ai ce să-i faci repede dar orice supliment care are la bază cimbru sau oregano, chiar patlagină deși este mai slabă, indiferent că sunt uleiuri sau ceaiuri sau pastille sunt foarte bune în orice fel de tuse.
Tusea, zice ,,prietenul” meu (Jacques Martel – Marele Dictionar al bolilor și afecțiunilor) înseamnă iritare. El fiind mai deștept a spus într-un cuvânt ce am spus eu în mai multe fraze. Iritarea poate fi la nivelul gâtului sau al plămânilor iar tusea înseamnă eliberarea unei tensiuni nervoase acumulată în urma acestor iritări. Te simți sufocat de o situație sau o persoană pe care nu o mai suporți. Amintind de situațiile enumerate de mine când nu poți vorbi, ajungi să tușești pentru că organismul vrea să se elibereze de aceste constrângeri. Prin tuse se eliberează și emoțiile, se poate respinge ceva ce nu mai este dorit gen singurătate, nefericire, neînțelegere, frustrare, etc. Acestea uneori blochează căile respiratorii și atunci forțarea de a debloca apare ca tuse. Tusea apare și în situații în care apare teama de a te exprima sau rușinea de reacția celorlați, sau teama de critica celorlalți, sau când îi critic pe cei din jur pentru că nu-i mai suport. Mai scrie, și numai uleiul de oregano cred că mă ține departe de tuse (ha!), că tusea persistă când după o ceartă cu cineva nu am rezolvat situația… Poate că nu-și mai avea rostul rezolvarea conflictului dintre doi vorbitori de limbi străine, respectiv chineză și japonează, oricum nu-mi amintesc de așa ceva dar mă văd în stare. Spune că poate apare și în cazul în care vrei să atragi atenția, mă gândesc aici la bebelușii care se simt singuri și chiar mai mari, cred că pot fi asemenea situații.
Altfel de tipuri de tuse nu cunosc deci nu pot spune ceva despre ele, găsești în carte. Recomandările sunt să recunosc ce mă irită, asta nu-i așa greu acum după ce știu despre genul ăsta de cauze ale bolilor, mai greu este (nu m-am gândit niciodată la așa ceva) să descoperi ce din tine îți este greu să accepți. Pentru unii poate este ușor. Eu, până nu am aflat de Divinul din om ca să nu mă mai critic, aș fi stat într-o tuse continuă… asta este o glumă, chiar dacă mai prostuță. Deci recomandă timp pentru a rezolva situațiile care mă irită, sună corect, și timp să învăț să mă simt bine cu cele pe care trebuie să le accept.
Sinuzita am găsit-o când am căutat ce mai poate aduce imposibilitatea de a suporta ceva sau pe cineva. Până să citesc despre ea aveam doar ceva păreri formate în timpul anilor legate de niște persoane din jurul meu care s-a confruntat cu ea. Îmi amintesc că se plăngeau de stări foarte nașpa, desi persoanele nu erau plângăceoase de felul lor, ceva dureri mai mari de cap și cam atât țin eu minte. Când am început să citesc despre cauzele bolilor mi s-a adus în față un conflict între persoana bolnavă și persoane de sex opus. Nu am avut în familie această afecțiune dar o persoană dragă mie, cu care am băut cafele multe în multe dimineți, cred că m-a făcut să aflu mai multe despre afecțiune. Conflicte pot fi de multe feluri și nu numai între persoane de sex opus dar aici nu era cazul și spun asta pentru că am reușit să-mi dau seama de cine era și ce se întâmpla la ea în familie. Mai departe m-am dus cu gândul la părinții persoanei care trăia în valea în care anterior ,,strigase” părinții ei și acum persoana suporta ecoul de la părinți adică urmările conflictului dintre ei. Da, părinții ei au avut în viață o situație care semăna cu descrierea cauzelor acestei afecțiuni. Deci ce urmează și sunt citite din carte pot fi ale tale sau moștenite din părinți și chiar din spatele lor dacă trăirile au fost foarte intense.
Sinuzita înseamnă un blocaj la nas și sinusurile suferă apărând chiar infecția. În traducere blocajul înseamnă ,,până aici”: nu suport persoana sau situația și mă sufoc pentru că aerul nu mai intră pe nări, nu întrevăd nicio ieșire. Fiind în legătură cu mirosul poate fi vorba despre ceva ce consider că ,,nu miroase bine: un adevăr ascuns sau deformat, posibil sunt manipulat și se lucrează ceva pe la spatele meu sau un pericol sau o amenințare care pot fi reale sau imaginare. Toate astea opresc creativitatea în lipsa căreia mă simt limitat, forțat, mai ales dacă sunt însituații în care sunt ierarhii și trebuie să suport fără să cunosc mai multe informații. Aș fi putut lua decizii dar fără informații nu pot, pot intui doar și asta mă deranjează. În loc să-mi ascult vocea mea interioară, intru pe tărâmul mentalului care mă critică și mă coboară nefăcându-mi bună de nimic, mă strânge de gât. Nici o gândire prea structurată, organizată, bazată pe ce se vede, ce este scris și ce au făcut și fac ceilalți nu este de niciun folos aici. Când într-un echilibru, în care ar trebui să fie de o parte mentalul și de o parte trăirile, emoțiile și sentimentele, balanța atârnă greu numai către mental acesta se sfarmă. Și dacă vorbim și de un echilibru între două personae de sex opus în care mentalul uneia este covârșitor iar al celuilalt abia lasă loc de ceva sentimente, scânteia și sufocarea și neputința de a respira sunt gata și se mai și aliază cu durerea care înseamnă învinovățirea pentru alegerea făcută adică alesul sau aleasa.
Ca recomandări se face trimitere la a sta cu tine de vorbă, tu cu tine, și mi se pare normal. Am reguli, am legi, ascult și execut, muncesc, vreau să fac totul mai bine dar… partea emoțională ce zice? Am venit pe lumea asta doar cu creier? Acum am citit niște cuvinte înțelepte care spuneau că Dumnezeu nu ne-ar fi pus inima în piept dacă ar fi considerat că doar creierul este suficient.
Încrederea în Sine, încrederea în mine este cheia și răspunsul la cele mai multe dificultărți și necazuri pentru că intru în caruselul ăsta al mentalului, al lui ,,trebuie” să știu, să fac bine, să fiu cel mai bun, să nu greșesc… uitând că am și eu inimă, am dorințe, am abilități, am talente și trebuie și eu să mă bucur, să fiu fericită, să am satisfacții, să cânt când sunt afon și să dansez când îmi dau cu stângul în dreptul.
Până data viitoare: Lumină în suflet!