Am zis că dacă tot sunt la capitolul Frumusețe și vorbim de Celulită să trecem puțin și pe la Mușchi, cei care, pentru a fi fermi, cer efort constant la sală, la alergat, la exerciții și cam la tot ce nu are ,,nici în clin nici în mânecă” cu lenea. O să vorbesc totuși, în alt articol, și de ea pentru că am auzit o zicere cum că ar fi mama a nouă invenții din zece. Acest lucru nu este rău de loc, trebuie să recunoaștem. Dar să trecem la oile noastre.
Când am căutat în cartea ,,prietenului” meu (Jacques Martel – Marele Dicționar al bolilor și afecțiunilor) să văd de unde mi se trage, la Celulită făcea referire la Angoasă, am scris de ea, la Angoasă făcea referire la Anxietate, am scris de ea, acum să vedem ce mai scrie la Celulită,
În carte zice că Celulita este inflamarea țesutului celular subcutanat. Înainte de a încerca să înțeleg cum se întâmplă am o nedumerire legată de locul unde se întâmplă. Și asta înseamnă să-mi extind aria de căutare pentru că afecțiunile sunt rezultatul unor șabloane de gândire. Așa cum un șablon de gândire duce la suferința ficatului și un altul la suferința dinților, șablonul de gândire care duce la apariția celulitei trebuie să fie format din mai multe șabloane ținând cont de faptul că celulita nu se depune peste tot uniform. Și intuind că inflamarea țesutului apare de la ,,inflamarea” mea în anumite situații ar însemna să fiu acoperită cu un strat, destul de mare, uniform de celulită, lucru care nu-i adeavărat Slavă Domnului. Înseamnă că ,,inflamarea” mea a fost destul de decentă, nu? Mai țin și eu cu mine, cine s-o facă dacă nu eu. Deci căutăm pe bucățele ce înseamnă părțile pe care se depune.
Am lămurit-o cu ,,inflamarea” anumitor locuri, să vedem ce-i acolo, ce se depozitează… nu-i ,,frumos” ce scrie. Este nașpa când cari cu tine și le depozitezi emoții, regrete, resentimente și ce mai vreau să țin doar pentru mine. Mi-am notat să fac un articol și cu acestea care au și ele cauze și, ce-i mai important, metode de a scăpa de ele. Teoria asta este foarte frumoasă și pusă în practică cu rezultate, dacă între timp nu se nasc alte emoții, regrete, resentimente… uffff. Și toată munca asta este necesară pentru că o groază de ani nu am știut de Divinul din om și de ecoul care aduce la nesfârșit trăirile nașpa până să schimbăm emisiile. Prea puțin, printre frici, apărări și neînțelegeri ne mai gândeam și la bucurii și recunoștința pentru tot ce eram, aveam sau știam. Sunt metode de eliberare și eliminare a emoțiilor, regretelor și resentimentelor. Cu mai multă sau mai puțină perseverență sunt speranțe de a scăpa de ele pentru că, totuși, celulita este cel mai mic rău la care se poate ajunge dacă păstrăm și întreținem aceste trăiri.
Mai se vorbește de temeri în relaționare datorate unor posibile situații de abandon trăite anterior. Asta ar frâna mersul înainte tinzând să retrăiești situațiile neplăcute, cred eu cele care te-au ,,inflamat” în trecut. Abandonul ăsta, frica de abandon are un milion de fațete pentru că poate fi înțeleasă prost într-un milion de situații unele din ele sigur vin din viețile anterioare, din zonele geografice sau, am înțeles că vine și sufletul pe lumea asta cu niște frici și programe. Se poate înlocui cu metode dar este necesară gândirea schimbată, șablonul vechi trebuie înlocuit. Și pentru că vorbeam de localizare, cred că înfrânarea și refuzul de a merge înainte din cauza acestor emoții, regrete, resentimente, face ca celulita să se așeze pe picioare. Cu ele mergem nu? Din cauză că nu-mi ascult inima și fac doar ce ,,trebuie” conform legilor morale, mentalităților, etc., se așează pe genunchi iar când vreau să țin lumea la distanță probabil se așează peste tot. Conflictul dintre a face pe plac inimii și ce ,,trebuie” făcut este cel mai greu suportat de genunchi, celulita fiind prea puțin importantă. Mulți oameni, cred că mai multe femei, am auzit suferind de dureri de genunchi, greutăți la mers din cauza genunchilor și a durerilor uneori insuportabile. În carte scrie de viața trăită pasiv, mai ușor să te lași manipulat decât să faci alegeri și acțiuni. Înainte de a împușca emisarul gândește-te la cele care fac curat și răstoarnă casa în curte, de sărbătoarea x sau y, că ,,așa se face”, pune nume la copil după nașu că ,,așa se face”, face mâncare cu ceapa prăjită că ,,așa se face” și nu mai enumăr tot ce trebuie făcut când sufletul meu ar vrea altceva sau chiar puțină lene. Astea toate înseamnă viață trăită pasiv și în același timp, fără să recunosc, sunt manipulate de normele, legile și mentalitățile vremurilor în care trăiesc. Nu știu ce mi-a venit cu exemplele astea de acum o sută de ani dar, mi-au trecut prin fața ochilor câteva femei din vremurile noastre care au suferințe la genunchi. Pot fi ele în cazul enunțat sau sunt în ecoul în care înaintașii lor au trăit cauzele conflictului dintre suflet și mental. În cazul bărbaților care și ei au suferințe, cauzele pot să țină de nexprimarea trăirilor, ori că nu li s-a predat la școală cum se face, ori că nu ,,trebuie” (am intuit eu câțiva). Sunt foarte multe situațiile în care trebuie să ,,faci așa” și ce ne-ar ajuta foarte mult ar fi abordarea din perspectiva lui Dumnezeu: fac așa pentru că ,,pot” și în timpul ăsta pot și caut alte căi de a-mi trăi viața ca să-mi fie mai bine. Din momentul în care nu te mai consideri victima mentalităților lucrurile se schimbă în jurul tău. Oricum este mai ușor să mergi după reguli, pe drumuri bătătorite, decât pe drumul propriu.
Recomandarea găsită este de a-mi recunoaște valoarea. Dacă înveți și înțelegi Divinul din om, în timp o să-ți găsești valoarea pentru că Dumnezeu nu poate fi altfel decât valoros. Conștientizând că sunt valoros și acționez în consecință, nu mai acționez orbește și poate ridic glasul și spun și fac și eu altceva decât așa se face sau așa trebuie. Abia atunci energia circulă fără cocoloașele pe care ni le arată celulita. Mai am de scos un ,,colț”, cred, pentru cineva ca să scap de cocoloașele ei.
Și pentru că efortul de a scăpa de celulită merge mână în mână cu efortul de a întări mușchii, am zis să le combin puțin. M-a omorât ,,prietenul” meu cu ,,mușchii sunt controlați de forța minții”. La câtă minte zic eu că am ar trebui să fiu beton… se pare că nu-i suficientă mintea mea ufffff. Ei sunt în linie dreaptă cu mersul care ar trebui să fie înainte, cu evoluția și vitalitatea, mai zice. Îi poate afecta un sentiment de nepuțiință, un sentiment de diminuat fizic, emotional, intelectual, în fața unei situații.. Ar trebui să nu mai am mușchi deloc (pentru ce a fost în trecut), sau am o părere despre mine mai proastă decât o are corpul meu. Dar… mai zice că dacă sunt pozitiv, mușchii mei sunt fermi și flexibili. M-am mai scos.
Recomandarea este de a mă încrede în înțelepciunea mea interioară (suflețelul). Asta o pot face doar dacă îl consider pe Divinul din mine și se pare că sunt pe drumul cel bun pentru că eu știu și cred că suntem una cu Tot, una cu Dumnezeu.
Mușchii slăbesc când dorința de control este foarte mare. Dacă realizez că nu-i posibil nici controlul, nici situația, apare sentimentul că totul este pierdut și urmarea este că tot corpul slăbește (nu din grăsime ci doar mușchii). Iar apare idea de manipulare și neîncredere în sine și în oameni. Recomandarea este de detașare și înfruntare frici. Nici una nici alta nu o pot face fără conștientizarea Dumnezeului din om și a Ecoului.
Până data viitoare: Lumină în suflet!